Sezatoare la Dezmir
1. Cum era o şezătoare în Dezmir?
Sezatoarea a constituit unul din obiceiurile cu rol foarte important în viaţa socială a satului Dezmir. La şezătoare se lucra, se cânta, se spuneau poveşti, se practicau unele jocuri sociale, adică se transmitea şi se prelua tradiţia populară. Semnificaţia socială a şezătorilor constă în faptul că ele contribuiau la menţinerea unei mentalităţii colective în comunitatea satului.
La Dezmir sezatoarea este un obicei străvechi. Spun bătrânii satului că ei îşi amintesc de şezători din copilăria lor, de la părinţii lor. Tot de la sateni am aflat că ultimele şezători "adevărate" au fost înainte de 1960. Şi în prezent vecinii se mai întâlnesc seara la "o poveste", dar nu la ceea ce ştiu ei că era sezatoarea.
Şezătorile se organizau în perioada iernii, după sărbătorile de iarnă şi până când începea postul Paştelui. Această perioadă este numită de săteni "Câjlegi". De obicei se organizau pe zone / străzi ale satului. Se adunau mai mulţi oameni la câte o casă, seara de pe la ora 18 (după ce terminau treaba cu animalele de pe lângă casă) şi sezatoarea ţinea până pe la miezul nopţii. Casele la care se ţineau şezătorile se schimbau prin rotaţie, între membrii grupului de vecini. Erau şezători de adulţi şi şezători de tineri. De organizare se ocupau femeile şi fetele. La şezători, femeile lucrau: se ţesea la război (gazda), se torcea, se depăna lâna, se scărmăna lâna, se tricota, se făceau ciucuri etc.. Bărbaţii care participau ajutau şi ei câteodată, la depănat lâna. Şezătorile organizate de fete erau un prilej bun de a se întâlni cu feciorii din sat. Feciorii aveau privilegiul de a-şi alege sezatoarea la care merg. Câteodată adulţii şi tinerii se adunau împreună la şezătoare, dar în încăperi diferite: cei bătrâni în casă, cei tineri in tindă. Nu se ţinea cont de situaţia materială a oamenilor, se întâlneau la aceeaşi şezătoare şi săracii şi cei mai înstăriţi.
Gazda servea pe cei de la sezatoarea cu grăunţe de porumb fierte, cu zahăr, şi câteodată şi cu gogoşi ("pancove").
Atmosfera era veselă: se cânta, se spuneau poveşti, glume, ghicitori, "se punea ţara la cale". La şezătorile tinerilor era zarvă mai mare, se lucra mai puţin, feciorii "furau" fusul fetelor pe care le plăceau şi fugeau afară, iar fata "era nevoită" să meargă afară să-şi recupereze fusul! La casele la care erau şi copii mici, aceştia trăgeau numai cu urechea la ce se petrece la sezatoarea. Ei ar fi trebuit să doarmă, în patul aranjat ca un cort (pat cu "herneu"), de unde nu prea puteau vedea ce se petrece. Numărul straturilor de cuverturi ("lepedeauă") care formau "paravanul" patului (folosit drept "cort") era direct proporţional cu starea materială a gazdei.
2. Organizarea unei şezători la Dezmir, de către membri Asociaţiei pentru Sprijinirea Dezvoltării Rurale –ASDR, în luna ianuarie 2005.
Scop: reînvierea (sau mai degrabă evocarea) unui obicei important din sat.
S-au contactat oameni din sat, mai ales femei, şi împreună cu aceştia s-au adunat informaţii şi "recuzita" necesară pentru evocarea unei şezători:
- "unelte" de lucru: război de ţesut, furci, vărtelniţe, sucale, fuse, piptene pentru lâna, hecele, caiere de lână etc.
- obiecte necesare amenajării încăperilor: scaune, stelaj, almar, lampă, vase, cuverturi, ştergare etc., toate vechi şi originale.
- haine specifice portului vechi din Dezmir.
Toată lumea la care s-a apelat s-a mobilizat extraordinar: ne-au ajutat să aranjăm încăperi aşa cum arătau casele dezmirenilor în urmă cu mai bine de 50 de ani. Au adus război de ţesut, mai vechi de 100 de ani şi l-au pus "în funcţiune", au adus unelte, pe care acum le vedem doar la muzee, şi ne-au demonstrat că ştiu să le folosească. S-au întrecut în a-şi aminti cum era o "şezătoare adevărată". Şi-au căutat şi împrospătat hainele portului din Dezmir. A fost o adevărată încântare pentru membrii ASDR să vadă ce dornici de astfel de acţiuni sunt sătenii! Şi cei care la început erau reticenţi la ideea noastră şi ziceau că ei nu participă, până la urmă, vazându-i pe ceilalţi aşa de mobilizaţi au început să-şi caute şi ei haine să se pregătească de şezătoare!
În urma acestei acţiuni, sperăm că oamenii din Dezmir vor începe să conştientizeze ce important este sa-şi ţină treze tradiţiile, să-şi păstreze haine de port, uneltele vechi de lucru! Ce important este să se întâlnească, să lucreze împreună, să povestească, să fie o comunitate închegată.
Pentru ca acest eveniment să aibă impact şi mai puternic în sat ne propunem ca într-o viitoare acţiune a ASDR să organizăm o întâlnire cu tinerii din sat (de exemplu, la şcoală) şi să prezentăm sezatoarea: material filmat, poze, înregistrări audio, materiale scrise etc.
|
